Article by Dan Oancia ~ ‘Performanța, în orice domeniu, cere sacrificii nu doar temporare, ci pe o perioadă îndelungată, făcute sistematic. Cu atât mai mult în sport, în cadrul căruia mii de competitori vor, fie că este vorba de fotbal, handbal sau gimnatiscă, să demonstreze că se numără printre cei mai buni.
În culturism, diferența dintre cei care ajung în lumina reflectoarelor și cei care sunt uitați poate fi de câțiva milimetri de grăsime în plus sau în minus, astfel că, pentru a se afla în partea celor care scriu istoria, un culturist duce, mai ales în lunile dinaintea competițiilor, o viață monahală. Nu este vorba doar de abțineri simple de la plăcerile de zi cu zi, ci mai ales de timpul răpit din partea celor dragi pe care trebuie să i-l acorzi culturismului, așa cum a simțit pe pielea lui Adrian Lungu, un sportiv din cel mai vestic oraș al județului Timiș, Sânnicolau Mare, care recent a devenit dublu câștigător al Cupei României, la culturism și bodybuilding clasic, în cadrul competiției desfășurată la Reghin.
În vârstă de 35 de ani, sânmicloșanul „naturalizat”, născut în județul Caraș-Severin, la Oravița, a câștigat numeroase titluri naționale în cei peste zece ani de carieră, fiind fie vicecampion național, fie medaliat cu bronz, membru în cadrul lotului României la Culturism și Fitness. Acum, după performanțele obținute la Reghin, se pregătește să ne reprezinte țara la viitoarele Campionate Balcanice și Europene.
Antrenament cu discuri de tractor
Primul contact al lui Adrian Lungu cu ridicatul de greutăți nu avea să indice pasiunea de mai târziu. „A fost ca din joacă. La Oravița nu aveam sală, dar am ajuns la un prieten de pe stradă, în curtea sa. Tatăl său repara utilaje, iar noi ridicam discuri de tractor, pe o osie. Îmi plăcea, simțeam că am forță și atunci mi începea să mi se trezească spiritual competitiv”, a povestit culturistul. Avea 16 ani atunci când pasiunea pentru culturist începea să înflorească și, pentru că avea o fermă care trebuia întreținută, a putut să ridice zilnic greutăți de pe la vârsta majoratului.
A urmat cursurile Liceului Economic din Oravița, care i-a deschis apetitul pentru contabilitate, pe care deși nu a avut posiblitatea să o aprofundeze, i-a rămas ca o metresă, alături de principala dragoste, culturismul. „Nu am avut posibilitatea financiară de a rămâne la școală, așa că am început să lucrez ca și vânzător de butelii. Am lucrat de la 18 la 21 de ani, alături de mama mea, fiind cel mai mic din firmă. Tocmai de aceea eram foarte implicat, pentru că nu doream să se spună că sunt protejatul mamei, nu voiam să îi creez probleme”, relatează Adrian Lungu.
Culturist și polițist de frontieră
Beneficiile pe care i le-a adus culturismul au început să apară treptat, însă au crescut în abundență. „Începusem să mă transform fizic, pentru că eu eram mai grăsuț inițial”, își aduce aminte Adrian Lungu. Un alt punct de cotitură a fost momentul când un prieten aflat într-o situație financiară asemănătoare i-a propus să meargă la Școala de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră din Oradea. Zis și făcut, însă nu a fost totul floare la ureche.
„La propunerea prietenului meu, am conchis că nu am nimic de pierdut. Am picat în primul an, însă în cel de-al doilea am avut media mare, astfel că am putut să îmi aleg unde să fiu repartizat”, a spus Adrian Lungu, care la cei 1,75 de metri și 80 de kilograme este un adevărat pachet de mușchi. Și aici, culturismul, drum pe care deja nu mai era un novice, a contribuit satisfacției. „Am simțit imediat beneficiile când am fost admis la școala de frontieră. Mi-a dat încredere, putere să cred că pot să mă schimb, să îi ajut și pe alții să se schimbe. Practic, m-a luat dintr-un mediu nu tocmai bun și m-a pus pe calea ce trebuie să o urmez”, se confesează culturistul Adrian Lungu.
Proaspăt absolvent al Școlii de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră din Oradea cu note ce i-au oferit oportunitatea de a alege unde să fie repartizat, pentru a sta aproape de casă, sânmicloșanul a ales Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara iar din anul 2004 activează ca polițist de frontieră al Sectorului Sânnicolau Mare. „Grație locului de muncă am ajuns în cel mai vestic oraș al țării. Inițial am stat la Timișoara, până prin 2008, însă nu mi-a priit, astfel că am decis să mă mut”, povestește Lungu.
Campionul României en-titre la culturism și bodybuilding clasic crede că nu este diferit de ceilalți colegi din cadrul poliției de frontier și glumește atunci când vine vorba de misiunile de depistare a refugiaților. „Șocul e de abia atunci când te întâlnești pe stradă cu colegii de la lucru și observă cum arăți, pentru că în ținută e altcumva. La muncă, pe teren, există momente în care refugiații se sperie mai tare de mine decât de ceilalți”, spune răzând polițistul de frontieră.
Tată și soț fericit
Sânnicolau Mare a devenit pentru Adrian Lungu locul în care și-a găsit liniștea, unde a reușit să se așeze. Orașul care l-a adus și mai aproape de locul de muncă și în care a izbutit să își deschidă o sală de forță. „Muntele” de mușchi are, de un an și jumătate, un motiv în plus de bucurie, după ce soția sa, fostă baschetbalistă la echipa din Sfântu Gheorghe, iar mai apoi pentru o scurtă perioadă la Steaua București, Torok Emoke, i l-a dăruit pe Robert.
„Deja îmi calcă pe urme, adoră sala. Este în fiecare zi la sală. Simt că este puternic din punct de vedere genetic, face tracțiuni. În fiecare săptămână merg cu el la înot, în Ungaria, după Szeged. Copiii trebuie educați prin puterea exemplului. El, dacă ne vede că citim, deschide și el o cărticică, iar dacă ne vede în sală, vine și el”, povestește, cu o încântare ușor de descifrat, Adrian Lungu.
În toate reușitele sale pe plan sportive, culturistul spune că soția sa joacă un rol formidabil. „Îmi oferă tot suportul din lume, moral, material. Mă înțelege din toate punctele de vedere, chiar ne antrenăm împreună. M-a ajutat să progresez în toate domeniile. Culturismul este un sport important, te ajută, dar este ca o carcasă. Trebuie aplicat în interior, în suflet, altfel nu e ceva pe termen lung, iar soția mea contribuie la asta. Fiind sportivă, a înțeles cum stau lucrurile”, se confesează Adrian Lungu.
Femeia alături de care își împarte viața nu este singura sursă de inspirație pentru cuturistul polițist de frontieră. „Sunt și antrenor personal la sala pe care o avem. Faptul că îi pot ajuta pe ceilalți, că pot lăsa ceva în urma mea, este, din punctual meu de vedere, cel mai important. Ce lași în urma ta efectiv, câți te urmează pe o cale bună. E o pasiune pe care o alimentez astfel”, spune Adrian.
Cititul, mai important decât „sala”
Omul care se pregătește deja să reprezinte România la Campionatele Balcanice și Europene, care nu concepe un alt mod de viață decât cel în care greutățile vin în fiecare zi și trebuie ridicate, crede că există ceva și mai important. „Este foarte bine să faci sală, dar și mai bine este să citești măcar 15 minute, zilnic. Lecturez ce mă ajută, nu romane siropoase. Ce ține de relața interumană, de domeniul economic, financiar, cărți ale unor oameni care au făcut ceva în viață. Spre exemplu, Napoleon Hill, Les Giblin, David J. Schwartz, Maxwell, Robert Kiyosaki”, este de părere Adrian Lungu, făcând o pledoarie lecturii.
Dublul câștigător al Cupei României la culturism și bodybuilding clasic, vicecampion național în anii precedenți, spune că cel mai mare sacrificiu este timpul dedicat pregătirii pentru competiții, luat din cel al familiei. Însă acum îi este mai ușor, după ce a reușit să-și construiască propria sală de forță. „Înainte, ca să mă antrenez la picioare, făceam un drum de Timișoara. La 18 ani am avut o sală improvizată, la Oravița. Inițial, la Sânnicolau Mare, voiam ca sala să fie doar pentru familia mea, dar ulterior a devenit ca o comunitate. Am contribuit substanțial la formarea unei culturi în acest sens, în oraș și o spun fără modestie. La început a fost greu”, a mărturisit Lungu.
Viitor de arbitru
Paralel cu misiunea pe care încă o are ca și sportiv, polițistul de frontieră se pregătește să devină arbitru internațional, dar are și alte planuri mari în comunitatea din care face parte. „Mă pregătesc pentru examenul ce-l voi avea în data de 2 septembrie, în urma căruia sper să devin arbitru internațional. Președintele Federației Române de Culturism și Fitness (n.r. – Gabriel Toncean), mi-a solicitat în acest sens serviciile și după performanța de la Cupa României. Vreau să merg, cu sala, mai departe cu cei ce vin din urmă și sper ca la anul asociația sportivă înființată să fie reprezentată la campionatele naționale măcar de patru băieți din zonă”, speră culturistul din Sânnicolau Mare.