Dan Oancia Writes The TEAM WILD Story in PRESS ALERT!

„Sculptorii” de oameni, povestea de dragoste care a schimbat destine ~ Article by Dan Oancia

Cele mai înţelepte minţi ale lumii, cei care i-au sensul vieţii ca pe un studiu continuu, au căzut, la unison, de comun acord că greutăţile apărute în viaţa cuiva vin doar ca să-l pregătească de drumul cel bun. Astfel că — lăsând la o parte partea stilistică nepotrivită a expresiei-şablon — viaţa unora chiar bate filmul. Este şi cazul Ioanei Wild, o femeie puternică nu doar la figurat, dar şi la propriu, care, alimentată de un foc lăuntric, s-a luat literalmente la luptă cu greutăţile, și care acum i-au dat poate tot ce tânjea: un trai bun, un partener de viaţă alături de care a întâlnit succesul profesional, dar mai ales apariţii pe cele mai mari scene ale culturismului mondial.

Copilărie „austeră”

Născută în vara târzie a anului 1980 în cel mai vestic oraş al ţării, la Sânnicolau Mare, pe atunci Ioana Lazarov, a cunoscut gustul amar al comunismului. Dacă nu ar fi fost îndeajuns, viaţa alături de părinţi era greu de imaginat. Cu un tată care avea probleme cu alcoolul şi o mamă mai mult absentă, ambii abuzivi, Ioana a fost în grija bunicilor, într-o copilărie pe care o numeşte „austeră”. Avea un singur vis, după un prim contact cu un sport care-i dădeau singurele momente de satisfacţie: să ajungă a doua Nadia Comăneci. A fost, totodată, prima dată când viaţa a refuzat-o. „Pe la vârsta de 7 ani, atunci când trebuia să susţin probe pentru naţionala României la gimnastică, m-am îmbolnăvit de o boală de piele a copilăriei, astfel că am ratat contactul. Era tot ce visam…”, povesteşte Ioana.

Au venit anii grei ai sfârşitului epocii ceauşiste, atunci când, alături de familie, s-a mutat pentru nouă luni în Ungaria. „Situaţia financiară era precară. Nu aveam oportunitatea să continui undeva gimnastica, apoi ne-am mutat pentru câteva luni în Ungaria, ca ulterior să revenim”, îşi aduce aminte Ioana Wild. La fel ca în copilărie, atunci când i se repeta din partea apropiaților că nu va reuşi nimic în viaţă, anii adolescenţei nu erau mai puţin severi. „Am plecat de acasă cam de la 14 ani. Am stat cu bunicii, la Sânnicolau. Trebuia să muncesc la câmp. Îmi spuneau că trebuie să merit farfuria de mâncare”, relatează Ioana. În paralel, culturista din Sânnicolau Mare frecventa școala, dar trebuia și să muncească la o fabrică din oraş pentru a se întreţine. Și a făcut-o până când şi-a luat inima în dinţi şi a plecat spre… Anglia.

Primii paşi, cei mai grei

Nu a contat că se îndreaptă spre necunoscut, întrucât mai jos decât a fost erau şanse puţine să ajungă. Atunci, când s-a urcat în autobuz, pe un drum de două zile spre neant, se apropia sfârșitul unui an cenușiu. „În 2004 am plecat în Anglia. Am avut doar un bagaj de haine şi 10 lire în buzunar, bani pe care i-am împrumutat. M-am întrebat ce fel de persoană pleacă de sărbători? Doar una disperată. Simţeam doar că undeva, ceva mă aşteaptă, însă nu ştiam care îmi e menirea, ţelul”, relatează Ioana Wild.

A muncit tot ce putea doar ca să se întreţină şi să stea departe de casa de care nu-şi amintea cu drag. Și nu i-a fost ușor deloc, pe lângă faptul că a trebuit și să îndure, în timp. Se simțea stigmată adesea, încât, la un moment dat, evita să spună din ce țară provine. Treptat, după ce s-a mutat din mai multe oraşe, Stafford, Londra, Walsall, şi-a găsit un cămin stabil în Wolverhampton. Departe de toate și de toți, mult mai stabilă, a terminat pe cont propriu Universitatea din Wolverhampton, secția Psihologie. A început să profeseze într-o unitate de reabilitare psihiatrică din orașul englez, acolo unde ceva ce avea să-i schimbe viața i-a sărit pentru prima dată în față.

Chiar dacă avea traiul decent asigurat, înrădăcinată în ființă, care o folosea ca un combustibil, era vorba auzită în fiecare zi în copilărie: „nu vei reuși nimic în viață”. În suflet rămâneau multe goluri de umplut. „La locul de muncă am văzut pentru prima dată un culturist. A fost șocant, dar în același timp mi-am dat seama că aveam același program, însă stilul meu de viață era unul haotic, mâncam pe fond sentimental, să îmi aline durerea. Nu aveam voie să-mi găsesc scuze”, povestește Ioana Wild.

„Hi, Matt”

A început să caute informații pe internet, să se documenteze. Ba chiar, să se automotiveze, și-a pus pe ecranul calculatorului o fotografie cu Andreia Brazier, cvadruplă campionă mondială la fitness, și le spunea colegilor că va ajunge ca ea. Având nevoie de ajutorul unui inițiat în domeniu, într-o altă zi obișnuită în care naviga pe internet, a văzut, pe un anume profil de Facebook, o fotografie.

Așa l-a cunoscut pe Matt Wild, un bărbat de aceeași vârstă, născut în Leicester, pe care, la rândul, viața l-a refuzat. A fost mai întâi o primă dragoste, fotbalul, pe care l-a practicat de la vârsta de 7 ani până la 22 de ani. „După ce am încheiat-o cu fotbalul, am început să intru în sala de forță. Mi-a fost ușor să mă transform, să muncesc. Îmi plăcea, astfel că începusem să fiu autodidact. Învățam singur despre tot ce înseamnă culturism”, explică Matt Wild. Însă nu l-a refuzat doar fotbalul, pentru că atunci când s-au cunoscut pe internet, Matt tocmai ce încerca să treacă peste un eșec în dragoste.

Astfel că ajutorul a fost reciproc. Pentru primele trei luni cei doi au colaborat pe internet, întrucât distanța dintre ei era de 90 de kilometri, englezul fiind stabilit în Bristol. Matt o ajuta pe Ioana pe partea sportivă, iar Ioana, care avea cunoștințe în psihologie, îi dădea sfaturi pentru ca lui să-i fie mai ușor. „A fost singurul care nu a râs atunci când i-am spus că vreau să ajung ca Andreia Brazier”, spune, cu zâmbetul pe buze, Ioana. După aproximativ trei luni a fost momentul ca sportivul să se prezinte în fața antrenorului, așa că s-a urcat în mașină și a condus până în Bristol. „Aveam temeri, iar când l-am văzut prima dată, gândul imediat a fost să trec ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Eram emoționată”, povestește Ioana.

S-a dovedit că se potrivesc ca două piese de puzzle, așa cum au și simțit. Viața, care i-a amânat atât de mult, nu mai avea episoade de așteptare astfel că la șase luni după prima întâlnire, s-au logodit. Pentru că îi permisese locul de muncă să lucreze de la distanță, colaborând cu firma de programe software a tatălui său, aflată în Bristol, Matt s-a mutat în Wolverhampton pentru a-i fi aproape Ioanei și ca iubit, și ca antrenor.

Și-a vândut mașina ca să plătească facturile

Pus pe liber, Matt a început să investească în sine, în ideile sale, în pasiunea pentru culturism, chiar dacă a fost nevoit să-și vândă mașina pentru a-și acoperi cheltuielile. „Ioana m-a ajutat foarte mult, fiind un imbold pentru mine. Ea a venit cu ideea de a-mi face un site care să mă prezinte ca antrenor de culturism și fitness. Eu am fost autodidact în ceea ce înseamnă pregătirea profesională pentru că făceam din pasiune, însă nu am știut cum să mă prezint”, spune Matt. S-a dovedit că unul pentru celălalt au fost în același timp profesor și elev. „Când un student este pregătit, profesorul va veni”, este una dintre lecțiile pe care viața a învățat-o pe fata născută în Sânnicolau Mare, care a trebuit să urce pe scara vieții chiar și târâș.

După luni în care își ținea scrisoare de demisie în sertar, Ioana a avut puterea să se despartă de locul de muncă și să i se alăture lui Matt la un vis ce începea să devină comun. La 32 de ani s-a apucat de

culturism și, la scurt timp, sfaturile lui Matt au urcat-o pe scenă, trăindu-și visul. „Am câștigat prima competiție, destinată femeilor, la câteva luni după ce am început antrenamentele. A fost atât de compleșitor momentul. Nu mai conta nimic, pentru că știam, în inima mea, înainte să primesc premiul, că am dat totul posibil”, povestește cu încântare Ioana.

Primele „sculpturi”

Complementaritatea s-a dovedit atât în relația de cuplu, dar și în cea profesională, cheia spre success. Matt se folosea de cunoștințele în culturism dobândite din anul 2002, atunci când a intrat în sală, iar Ioana le prezenta lumii, încropind articole, postând transformările oamenilor, expunând succesele proprii. „Ca să fii bun în meseria aceasta trebuie să înveți foarte mult singur. Să obții diploma e ușor oriunde. Nu există în nicio carte, pas cu pas, o rețetă despre cum să transformi un om”, menționează Matt.

Deja începuse istoria „Team Wild”, după cum și-au pus cei doi numele echipei de antrenori de fitness, astfel că și partea financiară nu mai constituia o problemă. Numărul celor care au început să apeleze la serviciile lor au crescut, venind nu doar din Anglia, ci din zone precum Japonia, Australia, Statele Unite ale Americii, Canada, Tasmania, Norvegia sau Olanda. „Manon Laurent, care s-a pregătit cu noi, a devenit dublă campioană a Franței, la fel ca și Adrian Lungu, care este dublu câștigător al Cupei României. Însă antrenoratul e ca un parteneriat, ambii trebuie să-și facă treaba”, a specificat Ioana Wild. Între timp, pe plan sportiv, Ioana Wild a ajuns chiar și pe scena celei mai prestigioase dedicate culturiștilor, fiind printre cele doar 12 femei din lume care în anul 2014 s-au calificat la Arnold Sport Festival, găzduit în Columbus, Ohio, din SUA. Acum, alături de Matt, îl are ca antrenor și pe George Farah, cel care-l antrenează pe Dwayne „The Rock” Johnson, cunoscut pentru rolul din Fast & Furious, concurând cot la cot cu Monica Brant, unul dintre cele mai cunoscute nume din fitness-ul mondial.

Matt, îndrăgostit de România

În România viața a curs altfel. După moartea bunicului său, Ioana și-a pierdut la scurt timp bunica, exact în data când își sărbătorea ziua de naștere, astfel că. Spre sfârșitul anului 2015 s-a concretizat reîntoarcerea sa în Sânnicolau Mare, în casa lăsată de bunicii săi. A adus din Anglia ce a fost mai bun, pentru că din nimic a făcut foarte multe. L-a adus și pe Matt, cu care s-a căsătorit anterior, în același an, la a cărui atașament pentru români, pentru vremea de aici, pentru cum curge viața aici, a contribuit. Câștigă din ceea ce iubesc și o pot face de oriunde, călătorind. „Fă ceea ce iubești iar banii te vor urma”, este o altă lecție învățată de Ioana. S-au înconjurat de câini și pisici, își reabilitează casa bunicilor, care le va deveni un cămin pentru tot restul vieții și spun că nu vor să agonisească nimic, pentru că nu-și aduc aminte de obiecte, ci doar de momentele fericite, cum, de altfel, și de greutățile care au fost și în fața cărora nu vor ceda vreodată…